Coleopterele saproxilice din Republica Moldova

BACAL Svetlana

Chişinău: S. n., 2022 (Căpăţînă-Print), 256 p.

ISBN 978-9975-3472-9-7

Lucrarea „Coleopterele saproxilice din Republica Moldova” include rezultatele cercetărilor faunistice și ecologice ale coleopterelor saproxilice realizate în perioada anilor 2008-2022 din diverse ecosisteme forestiere ale Republicii Moldova, inclusiv Rezervații naturale, Rezervații peisagistice, plantații și fâșii forestiere. De asemenea, este prezentată structura taxonomică a speciilor de coleoptere saproxilice incluse în colecția Muzeului Institutului de Zoologie, a Muzeului de Etnografie și Istorie Naturală, a Muzeului Universității de Stat din Moldova și colecția entomologică a Institutului de Genetică, Fiziologie și Protecție a Plantelor.

În rezultatul studiului s-a constatat că fauna coleopterelor saproxilice din Republica Moldova este constituită din 269 de specii, 186 de genuri și 42 de familii. Este prezentată o scurtă caracteristică a familiilor cercetate, cu date despre taxonii identificați în ecosistemele forestiere cercetate, citările anterioare, materialul studiat, unele caracteristici ecologice și biologice și categoriile de raritate ale speciilor rare la nivel european. Familiile cu cele mai multe specii saproxilice au fost: Cerambycidae – 68 specii din 45 de genuri, Elateridae – 28 specii din 12 genuri, Tenebrionidae – 23 specii din 19 genuri, Staphylinidae – 21 specii și 15 genuri, Curculionidae – 17 specii și 8 genuri, Buprestidae – 14 specii și 6 genuri, Carabidae – 10 specii și 7 genuri, Histeridae – 9 specii și 9 genuri. Familiile Erotylidae, Melyridae, Mycetophagidae, Nitidulidae și Ptinidae au fost reprezentate de câte 5 specii fiecare, familia Lucanidae - 4 specii. Celelalte 28 de familii au fost reprezentate de un număr mai mic de specii - între 3 și 1.

În colecția Muzeului Institutului de Zoologie se păstrează 231 de specii de coleoptere saproxilice (dintre care 159 colectate și determinate de autor), în cea a Muzeului de Etnografie și Istorie Naturală – 134 de specii, în colecția entomologică a Institutului de Genetică, Fiziologie și Protecție a Plantelor - 32 de specii și cea a Muzeului Universității de Stat din Moldova - 7 specii saproxilice.

Speciile de coleoptere saproxilice sunt utilizate în calitate de bioindicatori ale pădurilor bătrâne, păduri care sunt destul de importante și valoroase în protecția și redresarea biodiversității. Speciile bioindicatoare depind de microhabitate speciale pe care le oferă pădurile bătrâne cu o stare ecologică bună. Analizând diversitatea și abundența speciilor de coleoptere saproxilice bioindicatoare depistate în ecosistemele forestiere cercetate a fost posibilă identificarea a 14 ecosisteme forestiere importante pentru fauna Republicii Moldova și 4 păduri importante la nivel internațional printre care: Pădurea Domnească, Codrii, Plaiul Fagului și Parcul Național Nistrul de Jos.

Cercetările au permis identificarea a 43 de specii noi de coleoptere saproxilice în fauna Republicii Moldova, atribuite la 38 de genuri și 26 de familii. Speciile saproxilice noi în fauna Republicii Moldova sunt: Calodromius spilotus (Illiger, 1798), Plegaderus dissectus Erichson, 1839, Nossidium pilosellum (Marsham, 1802), Ptenidium formicetorum Kraatz, 1851, Amphicyllis globus (Fabricius, 1792), Dinaraea aequata (Erichson, 1837), Gyrophaena joyi Wendeler, 1924, Sepedophilus immaculatus (Stephens, 1832), S. littoreus (Linnaeus, 1758), S. marshami (Stephens, 1832), S. obtusus Luze, 1902, Siagonium humerale Germar, 1836, Aesalus scarabaeoides Panzer, 1794, Megatoma undata (Linnaeus, 1758), Cardiophorus discicollis (Herbst, 1806), C. ruficollis (Linnaeus, 1758), Xylophilus testaceus (Herbst, 1806), Lopheros rubens (Gillenhal, 1817), Malthinus balteatus Suffrian, 1851, Triplax aenea (Schaller, 1783), Tritoma bipustulata Fabricius, 1775, Monotoma longicollis (Gyllenhal, 1827), Rhizophagus bipustulatus Fabricius, 1792, Placonotus testaceus (Fabricius, 1787), Cryptarcha strigata (Fabricius, 1787), C. undata (Olivier, 1790), Glischrochilus quadriguttatus (Fabricius, 1776), Oxylaemus cylindricus (Creutzer in Panzer, 1796), Endomychus armeniacus Motschulsky, 1835, Symbiotes gibberosus (Lucas, 1846), Sericoderus lateralis (Gyllenhal, 1827), Corticarina minuta (Fabricius, 1792), Dienerella filum (Aube, 1850), Mycetophagus fulvicollis Fabricius, 1792, Abdera quadrifasciata (Curtis, 1829), Dircaea australis Fairmaire, 1856, Mordellistena neuwaldeggiana (Panzer, 1796), Synchita undata Guérin-Méneville, 1844, Corticeus fasciatus Reitter, 1884, Mycetochara flavipes (Fabricius, 1792), Platydema dejaeni Laporte de Castelnau & Brullé, 1831, Prostomis mandibularis (Fabricius, 1801), Stictoleptura scutellata (Fabricius, 1781).

Pentru speciile saproxilice din familia Tenebrionidae, în baza frecvenței și abundenței acestora s-au propus criteriile de raritate. Astfel speciile Mycetochara axillaris, Neatus picipes, Pseudocistela ceramboides, Platydema dejeani și Tenebrio opacus pot fi atribuite la categoria critic periclitate (CR); Cryphaeus cornutus, Bolitophagus reticulatus, Hymenalia rufipes, Hypophloeus bicolor Prionichus ater și Platydema violaceum - periclitate (EN); Diaclina testudinea, Diaperis boleti și Uloma culinaris - vulnerabile (VU).

În ecosistemele forestiere cercetate au fost depistate 11 specii de coleoptere saproxilice protejate în fauna Republicii Moldova, acestea fiind incluse în Cartea Roșie, ediția a III din 2015. Speciile protejate sunt: Carabus intricatus (L., 1761) - identificate în Rezervațiile naturale Plaiul Fagului, și Codrii și Rezervația peisagistică Vila Nisporeni; Lucanus cervus (L., 1758) – depistată în toate rezervațiile naturale și peisagistice cercetate; Elater ferrugineus (L., 1758) – Codrii; Ischnodes sanguinicollis (Pz., 1793) – Parcul Național Nistrul de Jos; Porthmidius austriacus (Schrank, 1781) – Parcul Național Orhei; Cucujus cinnaberinus (Scop., 1763) – Plaiul Fagului, Dolna și Parcul urban din Chișinău Valea Morilor; Aromia moschata (L., 1758) – Parcul Național Orhei și Parcul Național Nistrul de Jos; Cerambyx cerdo (L., 1758) – Codrii și Parcul Național Orhei; Morimus asper funereus (Muls., 1862) – Codrii, Plaiul Fagului, Parcul Național Orhei, Parcul Național Nistrul de Jos și pădurea din Cobîlea (Șoldănești); Purpuricenus kaehleri (L., 1758) – Rezervațiile naturale Plaiul Fagului și Codrii; Rosalia alpina (L., 1758) – Plaiul Fagului.

Analiza spectrului trofic al coleopterelor saproxilice a constatat dominanța speciilor xilofage (30%) și zoofage (26%), acestea fiind urmate de speciile micetofage (19%) și xilofage/saprofage (15%), polifage (6%), saprofage (2%), detritofage și consumători de seva arborilor (1%).

Din punct de vedere al distribuției zoogeografice coleopterele saproxilice depistate în fauna Republicii Moldova aparțin la 12 elemente zoogeografice: est-palearctice (1%), mediteraneene (2%), euro-asiatice (3%), cosmopolite (3%), euro-caucaziene (3%), euro-mediteraneene (4%), trans-palearctice (6%), holarctice (6%), euro-siberiene (6%), vest-palearctice (17%), europene (24%) și palearctice (25%).

În Rezervațiile naturale Plaiul Fagului și Pădurea Domnească au fost identificate 16 specii xilofage dăunătoare. Dintre acestea dominante în pădurile de foioase au fost speciile Platypus cylindrus și Xyleborus monographus - fiind dăunătoare pentru stejar, iar specia Rhagium inquisitor a fost dominantă în plantațiile de pin.

Coleopterele saproxilice au rol major pentru ecosistemele forestiere, sunt o verigă importantă în relațiile biocenotice ale lumii vii. Acestea participă la descompunerea și reciclarea nutrienților, au rolul în controlul dăunătorilor xilofagi și micetofagi, participă la polenizarea plantelor cu flori, sunt o sursă trofică importantă pentru alte specii de animale insectivore, dar sunt și o provocare pentru industria lemnului, pentru care sunt privite ca dăunătoare.

Deși coleopterele saproxilice sunt foarte utile pentru ecosistemele silvice, acestea se confruntă cu multe amenințări precum gestionarea strictă a pădurilor, lipsa lemnului mort și a microhabitatelor pe care acesta le oferă, utilizarea irațională a insecticidelor și schimbările climatice – secete, lipsa precipitațiilor. Pentru a salva coleopterele saproxilice în ecosistemele silvice este necesar de a păstra între 20-50m3 de lemn mort la ha integral.

Lista speciilor de coleoptere saproxilice rămâne deschisă. Analiza colecțiilor studiate a demonstrat că cercetările recente au contribuit la îmbogățirea patrimoniului muzeistic cu noi specii, iar entomofauna Republicii Moldova este diversă și bogată și necesită reflectare și protecție.

BACAL S. Coleopterele saproxilice din Republica Moldova. Chişinău: S. n., 2022 (Căpăţînă-Print), 256 p. ISBN 978-9975-3472-9-7. https://doi.org/10.53937/9789975347297